EMINESCU SĂRACU!

Alo Anna Frank Aici România Cine-i acolo
Iar ne bruiază extratereștrii
O fi sau n-o fi secu
Aceasta-i întrebarea
Păi vă lăudați c-o scoateți la capăt singuri
Așa-i așa-i
Soarta noastră-i singurătatea
Vezi Miorița și celebrele doine
Or fi celebre pentru voi românii și alte popoare migratoare
Care v-au sondat începuturile izvoarele și aurul
Și ăla înnegrit de supărare și Dorul vostru (inter)național
Și unde-ajunge nu-i hotar
Nici ochi spre-a cunoaște
Și vremea-ncearcă în zadar
Din goluri a se naște
Da tot Eminescu săracul
Sărac dar Român
Am zis
Și cu asta am rămas

Costel Zăgan

DAR UNDE-I TATA

 Dragă Kitty raiul este o cameră fără ferestre

Plină cu cărți în toate limbile pământului Să

nu exagerăm totuși Trebuie să fie loc Oamenii

merg nu zboară din bibliotecă în bibliotecă

Lectura are nevoie  de-o cale de acces De pildă

cărțile de poezie mă ajută să respir Cele de aventuri

să uit de foame și de singurătate Numai cărțile de 

dragoste mă deprimă Deocamdată nu înțeleg însă

un lucru Cum poate să fie nisipul duminica

atât de albastru

Costel Zăgan, FLORI(I)LE POEZIEI, 2020

ULTIMA CITAȚIE

Dragă Kitty aş vrea să-i scriu

 prin intermediul tău

 Annei Frank
se poate

 că lumea m-a exilat şi pe mine

 cu tot cu poezie din fericire
iar singurătatea 

care ne-a înfiat 

are grijă de noi ca de nişte copiii

extrem de problematici
în rest fiecare

 se spală singur pe mâini

Costel Zăgan

OMULE NU-S DOAR UMBRELA TA

 

Dragă Kitty nenorocirea te găsește

și fără să te cunoască Și ca orice oas

pete nepoftit profită de tot ceea ce ai

Bune sau rele îți suge și ultima pică

tură de energie Nu te-ntreabă dacă-ți

convine sau nu

Te urmărește mai ceva ca umbra

N-ai ce face

Dă-i sarea și pâinea

acestei zile

Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank

DE DRAGOSTE

 

De dragoste*

Mă îmbăt

cu noaptea

din

ochii tăi

albaștri

Frumoaso

Lasă-ți

mâinile

să cânte

pe

trupul meu

Dezacordat

de

toată

tristețea

lumii

Noaptea

ți-a

aprins

sânii

Ca pe

Farul

din

Alexandria

Valurile

mă

izbesc

cu

stele

Costel Zăgan, Ode gingașe

UMBRELA SOARELUI

 

Dragă Kitty ai văzut vreodată un câmp

de luptă devastat de lună Așa arată su

fletul meu după o noapte de insomnie

Când eram copil

totuși

soarele

era

cea mai frumoasă jucărie

Costel Zăgan

DRAGĂ KITTY VREI SĂ FII

 

Dragă Kitty vrei să fii prietena mea

Uneori mă dor toate cuvintele Însă

nu pot să tac nici în ruptul capului

Deși îmi dau seama Că orice vorbă

în plus M-ar putea costa chiar viața

Strămoșii mei au murit pentru liberta

tea mea Și eu nu pot să tac

Tăcerea ar fi

un act de trădare

Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank

AMINTIRI DIN COPILĂRIA CEA MAI RECENTĂ

 

A trecut şi ianuarie

cu

ochii legaţi

de

năframa altei melancolii

Omul

ochiul atavic

al

lui

Dumnezeu

doarme

sub

pleoapa

istoriei

recente

Zburaţi

pe

vârfuri

copii

Costel Zăgan

DOMNULE EU SUNT INFERNUL DUMNEAVOASTRĂ

 

Dragă Kitty ploaia nu mai poate spăla

nimic Nici crimele nici răutățile oame

nilor Ura-i mai rea decât rugina Erodea

ză condița umană dintr-un capăt în altul

Nu scapă nimeni bătrân sau copil bărbat

sau femeie Sufletele arată ca niște stafii

scăpate din iad Doamne mi-e teamă să-

mi ridic privirea din pământ

Ceru-i de plumb

Costel Zăgan

ATÂT ÎNTRE PATRU PEREȚI PRIETENII MEI

• Postat de Costel Zăgan în Februarie 23, 2020 la 1:25pm
• Vezi blog

Dragă HIL

eu

îți iubesc poezia

pe

de rost

în bancă

numai copilăria

visează

cai verzi

pe

pereți

eu

încremenesc

cu

pixul

între dinți

iart-o

îmi zici

acesta-i

prețul de cost

al

libertății

o simplă

figură de stil

îl aud

pe Viorel

râzând

în

hohote

ți-a făcut-o

Costele

închide cartea

că

ies

balaurii

în

stradă

Costel Zăgan, AMINTIRI EXTREME

DESPRE VIAȚĂ ȘI MOARTE NUMAI BINE

 

Dragă Kitty frica totuși e un avantaj

Morții n-au teamă de nimic Numai

se deplasează spre roșul tăcerii Și cum

viteza morții-i infinită Te ajunge și la

capătul lumii sau în punctul zero Tim

pul se întinde între noi ca o față de ma

să La unii-i botez la alții înmormântare

Dumnezeu să ne ierte

pe

toată lumea

vii

sau

morți

Costel Zăgan, CONTRAJURNALUL ANNEI FRANK