Restu-i pupăza din tei
COSTEL ZĂGAN, NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS
Ninge tandru la Moldova
pe zăpadă cine-a scris
dacă vântul i-a șters slova
ochii iernii s-au deschis
Pe zăpadă cine-a scris
imn femeii ce-o iubeam
căci a viscolit și-n vis
mi-a înmugurit un ram
Imn femeii ce-o iubeam
dacă vântul i-a șters slova
și precum un tei din ram
ninge tandru la Moldova
Pe zăpadă ce-aș mai scrie
de-un miros de toamnă vie
COSTEL ZĂGAN, CEZEISME, 2008
Și-n vis, îl (re)citesc pe VIOREL ILIȘOI:
Nu vom pleca de aici
până nu ni se va lua totul
Întâi ni se ia veșnicia.
Ba un zid ba o cetate
ba e noapte ba e zi
cine are azi dreptate
se poate împotrivi
COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
RUGĂ
Trimite-mi, Doamne, umbra Ta pe umbra-mi,
atât de delicat cum fluturele floarea
cu aerul de sub aripă o atinge
și eu voi ști atunci că ești cu mine
pășind pe cer cu soarele-n picioare
până-n apus, când umbra mi se stinge
lipindu-se de umbra Ta cea mare,
mai caldă decât miezul cald din soare,
mai dulce decât mierea de albine.
Trimite-mi, Doamne, un cuvânt, o șoaptă,
acum când, iată, umbra mea se-nnoaptă.
ANTIJURNALUL MEU
Dragă Kitty
după cum vezi încă mai trăiesc
și ăsta-i lucrul cel mai important
spune Dumnezeu
ultima citație a Annei Frank a venit pe numele meu
sunt chemat urgent în paradisul pierdut al melancoliei
tăcerea a făcut un scandal monstru
cine-s ăștia mă rog
de vor
să-mi pună
poezia
la
punct
COSTEL ZĂGAN
SĂRUT-MÂNA ROMÂNIA
Sunt o verigă tricoloră
în lanțul lumii infinit
și doar o mână mă adoră
de care sunt înlânțuit
NONEREZIE
Necazurile
se țin
de
mână
oamenii
de
cuvânt
* Alt poem nu era polițist, era criminal
COSTEL ZĂGAN
OCHELARI ROZ POSTUM
Cine de-a baba-oarba
cu destinul meu se joacă
pârjolind cu lacrimi iarba
cărui foc semăn la moacă
Cu destinul meu se joacă
cel urât ori cel frumos
cine-mi pune stele-n troacă
firmamentul preș pe jos
Cel urât ori cel frumos
pârjolind cu lacrimi iarba
ochii mei sunt sus ori jos
cine de-a baba oarba
Cu destinul meu se joacă
lăsându-mi moartea săracă
(INTERVIURI, ANCHETE, DEZBATERI)
aflăm tot ce se mișcă
se mai mișcă
în
cultura
română
de
azi
COSTEL ZĂGAN