INSOMNIEI CU DRAG

 

După

ce-am numărat

toate

stelele

și

oile

din

sat

Am trecut

la

femei

apoi

la

fete

La

nume

am început

să visez

Și-am

adormit

buștean

cu

poezia

pe

buze

Costel Zăgan

POVESTEA UNEI GAMELE

 

Dragă Kitty a fost odată o gamelă

Mică și de metal Avea un lichid

maroniu, fără nimic solid N-avea miros

de ceai sau de cafea de supă nici atât

Acum

Prinde-ți bine nasul cu degetele Și a

runcă zoaia pe gâtul înfometat Poftă

bună NU Nu izbi gamela de pereți

Zâmbește Nici gardul de sârmă ghim

pată nu poate ține (mult) libertatea

la distanță Și-au trăit fericiți până la

prima gazare

Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank

MICĂ EREZIE SS

 

Numai aici dragă Kitty

cina cea de taină

este servită în gamele

iar

duhul sfânt

circulă liber

ca

pasărea cerului

Însă

războiul

nu iartă

pe

nimeni

Nici

pe

Dumnezeu

Nici pe Dumnezeu

dragă Kitty

Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank

LIBERTATEA CE COPILĂRIE

 

Dragă Kitty cărțile m-au învățat totul

despre viață și despre moarte despre

părinți și străini despre bine și rău des

pre oameni și animale despre pace și

război În fiecare zi îmi deschid sufle

tul într-o carte Când citești nu mai

ești singur Totuși nu te poți certa

în nicio carte Cu tine sau cu lumea

doar te poți împăca

De pildă

cu

Biblia

te împaci

cu

Dumnezeu

Costel Zăgan, CONTRJURNALUL ANNEI FRANK

DE NEGĂSIT

 

Luceafăr nepereche

odată ca-n poveşti

în noua lume veche

în care carte eşti

Luceafăr din poveşti

n-ai primit iar leafa

aceleaşi triste veşti

în chingă pune ceafa

N-ai primit iar leafa

în noua lume veche

zadarnic fluturi pleata

Luceafăr nepereche

O dată ca-n poveşti

dacă nu risc nu eşti

Costel Zăgan, Cezeisme II

VĂ MULȚUMESC

 

• Postat de Costel Zăgan în Ianuarie 11, 2020 la 4:34pm
• Vezi blog

Mulțumesc Dragoste că nu mă uiți

mulțumesc Doamne

Mulțumesc Prieteni că existați

mulțumesc Doamne

Muțumesc Iubito că ești așa de frumoasă

mulțumesc Doamne

Mulțumesc Poezie că-mi dai voie să-ți fiu mire

mulțumesc Doamne

Mulțumesc Dușmanilor că sunteți alături de mine

mulțumesc Doamne

În fine

muțumesc tuturor fetelor și femeilor

că fac suportabile viața și moartea

în egală măsură

mulțumesc Doamne

Mulțumesc lume și nelume

că sunteți de neînlocuit

mulțumesc Doamne

Azi și-ntotdeauna

Mulțumesc Doamne

ps

Mulțumesc și lui Costel Zăgan că-mi permite să-i folosesc numele

drept

pseudonimul meu cel de toate zilele

VĂ MULȚUMESC TUTUROR

celor văzuți și nevăzuți

de aici și de pretutindeni

Îți mulțumesc MULȚUMESC

Costel Zăgan

INSTINCTUL POEZIEI

 

• Postat de Costel Zăgan în Ianuarie 10, 2020 la 12:58pm
• Vezi blog

Mă dor genunchii de Brâncuși

și mâinile mă dor de Eminescu

într-un marfar am plâns la Huși

cu merele din rai se-ocupă restul

De mâinile mă dor de Eminescu

când mângâi coapsele-ți cu elegii

numai ca poet eu m-am ales cu

frumoasa toamnă a florilor dintâi

Când mângâi coapsele-ți cu elegii

și-într-un marfar mai râd la Huși

în rapidul amintirii dragoste rămâi

mă dor genunchii de Brâncuși

De mâinile mă dor de Eminescu

Shakespeare și el să dea testul

Costel Zăgan, CEZEISME II

CLIPA DE GRAȚIE

 

Totu-n jur iată dispare

universul ești doar tu

timpul trece val de mare

poezia însă Doamne nu

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

VINDECAREA PRIN CULTURĂ

 

Mă scol cu cartea-n mână

dacă-adorm cu ea sub cap

dacă-mi este la-ndemână

de carte nu vreau să scap

Dacă-adorm cu ea sub cap

cartea este destinul meu

ies cu cartea în proțap

mă ridic spre Dumnezeu

Cartea este destinul meu

dacă-mi este la-ndemână

fără carte-i tot mai greu

mă scol cu cartea-n mână

Daca-adorm cu ea sub cap

și-s bolnav o iau drept hap

Costel Zăgan, CEZEISME II

JOS CARAGIALE

 

Domnilor jos Caragiale

Eminescu să trăiască

au luat-o munții la vale

asta-i Țara Românească

Eminescu să trăiască

toată lumea e Mitică

masca asta românească

ne-a făcut viața pitică

Toată lumea e Mitică

au luat-o munții la vale

să vedem cin-se ridică

domnilor jos Caragiale

Eminescu să trăiască

să ne pună altă mască

Costel Zăgan, CEZEISME II

IMPARDONABILUL SOARE DE NISIP

 

Dragă Kitty nu credeam s-o spun

vreodată Dar omul e cea mai parși

vă ființă Văd asta în fiecare clipă

În orice direcție aș înainta Dezamăgi

rile mă înconjoară Niciun înger n-ar

putea suporta atâta suferință

Suferință și oameni

de

nisip

Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank