Disprețul tău dragoste mă omoară
și steaua ta mă bagă în mormânt
dar pe cine Doamnă faci de-ocară
când stau și eu cu îngerii la rând
Și steaua ta mă bagă în mormânt
numai frumusețea trece ca un vis
și noi ne trecem dragoste arzând
rămâne doar cenușa mea în scris
Numai frumusețea trece ca un vis
dar pe cine Doamnă faci de-ocară
că eu n-am apucat să spun în scris
disprețul tău dragoste mă omoară
Și steaua ta mă bagă în mormânt
și eu n-am apucat să scriu un rând
Costel Zăgan, CEZEISME II
