luni, 24 august 2020

PREA NERUȘINATELE MELE TĂCERI

 Dragă Kitty nu mai suport nicio rană

Nu vreau să mai văd niciun om rănit

sau bolnav La naiba cu indiferența ori

cărei instituții Mă doare prostia celor

care ne conduc zâmbind spre iad Bise

ricile lumii sângerează de zile săptămâni

luni întregi În fiecare clipă pe crucea lui

Hristos sângerează alt om Și nimeni dar

absolut nimeni nu-i leagă rănile Doamne

unde-s oamenii de altădată Dacă și ecoul

intră-n pământ de rușine dragă Kitty


Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

CERVANTES INTERNAȚIONAL, 68, 2026

 * Alt poem nu era polițist, era criminal COSTEL ZĂGAN OCHELARI ROZ POSTUM Cine de-a baba-oarba cu destinul meu se joacă pârjolind cu lacrim...