Dragă Kitty nu te supăra Însă
lumea-i cetatea prostiei Așa că
nu prea-i duc dorul Deși sunt
în această cușcă viața mea în
conjurată de zăbrelele zilelor
Păzită cu strășnicie de acest
gardian rece soarele Și unde
mă trezesc noapte de noapte
cu trupul scăldat numai
de
lacrimile stelelor
Costel Zăgan, CONTRAJURNALUL ANNEI FRANK
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu