duminică, 2 februarie 2020

IMPARDONABILUL SOARE DE NISIP (33)



Dragă Kitty nu credeam s-o spun
vreodată Dar omul e cea mai parși
vă ființă Văd asta în fiecare clipă
În orice direcție aș înainta Dezamăgi
rile mă înconjoară Niciun înger n-ar
putea suporta atâta suferință
Suferință și oameni
de
nisip

Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

CERVANTES INTERNAȚIONAL, 68, 2026

 * Alt poem nu era polițist, era criminal COSTEL ZĂGAN OCHELARI ROZ POSTUM Cine de-a baba-oarba cu destinul meu se joacă pârjolind cu lacrim...