vineri, 7 februarie 2020

POEM CU GURA PÂNĂ LA URECHI (44)

Repetiția începe la ora 3
Noaptea se derulează
pe
ecranul cuvintelor
Masa poetului
e
doar
o scenă
Poemul
se termină
în
visul
următor
Cortina
cade
ca
o
lacrimă
din
ochii
spectatorilor
Dragă Kitty
noi
nu mai putem
aplauda
Discret
însă
cititorii
o
pot
face

Costel Zăgan, CONTRAJURNALUL ANNEI FRANK

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

CERVANTES INTERNAȚIONAL, 68, 2026

 * Alt poem nu era polițist, era criminal COSTEL ZĂGAN OCHELARI ROZ POSTUM Cine de-a baba-oarba cu destinul meu se joacă pârjolind cu lacrim...