miercuri, 8 aprilie 2020

FOAMEA DE ÎNGERI (79)

Dacă-i joi dragă Kittty suntem în plină metaforă
colectivă Și nu mai avem decât o salvare Dumnezeu
Restul sunt versuri Și trebuie tratate ca atare De pildă
mie mi-e dor de Nu credeam să-nvăț a muri vreodată
Pe câmpia geto-dacă au rămas doar gură-cască
Oamenii mari s-au retras în istorie
cu tot cu Muma lui Ștefan cel Mare și Sfânt
Și-aici subzistă
numai
biologia
și
patologia
ultimului
înger
de
pază
Cred și cercetez
mai
adânc

Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank
 

Un comentariu:

CERVANTES INTERNAȚIONAL, 68, 2026

 * Alt poem nu era polițist, era criminal COSTEL ZĂGAN OCHELARI ROZ POSTUM Cine de-a baba-oarba cu destinul meu se joacă pârjolind cu lacrim...