Poezia-i puterea mea dragă Kitty
Te rog să nu râzi de mine Ironia-i
bună Când n-ai nimic de spus În
rest e apă de ploaie pentru grădina
mea însetată de adevăr E clar că u
neori tăcerea m-a ajutat să mă regă
sesc Pe-atunci eram un obiect pier
dut de vreun înger vagabont Un cu
vânt uitat de Dumnezeu pe-o piatră
Și azi îmi crapă obrazul de rușine
Când îmi aduc-aminte
C-am fost și eu în rai
Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frak
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu